Cauzele care l-au determinat pe Generalul Antonescu sa recurgă la forță pentru a-i expulza pe legionari din incinta Statului, călcând ordinea constituțională în vigoare, sunt multiple și variate. Enumeram cele mai importante:
1. Firea lui orgolioasă. Nu putea suporta pe nimeni lângă el care să-i îngrădească exercițiul puterii lui. Nu era capabil de o colaborare loiala, de o împărțire a răspunderilor, căci odată ajuns la un rang în Stat, țintea la o poziție mai înalta. Pentru a-și atinge telul, n-avea nici un scrupul. Era capabil de toate crimele și trădările. Pactul cu Mișcarea era o soluție provizorie, impusa de necesitatea de a-și consolida puterea, dar, din primul moment, s-a gândit sa depaseasca aceasta faza, fie aservind Mișcarea, fie înlăturând-o.
2. O cruzime înnăscută. Nu iubea poporul și vărsa sângele lui cu ușurință. El credea numai în stat, iar poporul nu era altceva decât un fel de materie prima, destinata sa întrețină Statul cu sacrificiile lui. Era un patriot sui-generis, înțelegând prin patriotism supunerea celorlalți propriei lui persoane.
3. Bun militar, dar nu om politic. Nu era capabil sa se orienteze în timp, sa vadă dincolo de interesele imediate, care se confundau cu propriile lui interese de dominație personala. A mers în 1940 cu Axa, pentru ca numai cu sprijinul german putea sa ajungă la putere și sa se mențină. Dar când frontul din răsărit a început sa se clatine, si-a uitat de vechile lui declarații de loialitate fata de Hitler și a început sa sondeze partea cealaltă, pentru a se desprinde de Axa la momentul oportun.
4. O noua camarila. În jurul Generalului Antonescu s-a constituit un alt anturaj, de aceeași extracție infama ca și a Regelui Carol II. Camarila îl împingea la o ruptura cu Mișcarea. Setea de putere, banii si alte interese s-au întrețesut, formând platforma politica a noii camarile. Între anturajul antonescian și Mișcare s-a produs o rivalitate crescânda, care nu putea duce decât la otrăvirea relațiilor noastre cu Conducătorul.
5. O camarila înstrăinată de neam. Anturajul Generalului Antonescu nu era animat de sentimente naționale ca sa-și dea seama de răul ce-l poate face tarii. Era o camarila deschisa infiltrațiilor străine, din care n-au lipsit nici agenții puterilor ostile Axei: englezi, americani, bolșevici. Obiectivul acestor infiltrații din imediata apropiere a Generalului era sa provoace ruptura Generalului de Mișcare, căci odată rămas singur în fruntea Statului, ușor putea fi manevrat.
Horia Sima. Era libertăți. Statul naţional-legionar. Volumul al II-lea. Editura Metafora, 2004
